Bilănţişor

Pauză lungă şi revenire. Gata! se gată şi concediul ăsta, rămîne, ce rămîne? decît revenirea la roboticăiala de zi cu zi şi aşteptarea următorului. Realist şi fără multă filozofie.
Bilanţ scurt şi cuprinzător? Doar scurt:
1. Melanj benefic de acalmie, toleranţă şi jemanfişism, cu alte cuvinte o zamă călduţă din zona crepusculară a lui nici prea prea nici foarte foarte. Ce-i diferit aici e că n-am nici o părere.
2. Caniculă, insomnii la greu, revenit vise ciudăţele, îmbucurător, aplaudat.
3. Cetit şi nu prea, frunzărit reviste şi nu prea, bucătărit numai în stare de urgenţă, hrănit vara asta cu îngheţată la prînz şi bere rece seara. Altfel, picioare pe pereţi şi ochi în tavan. Prea.
4. Infuzie de verde adică tot tacîmul, flora şi fauna de rigoare, sorbit, resorbit, absorbit liniştea prin toţi porii. Linişte compusă din: toate foşnetele copacilor (cu eticheta înfiptă ecologic în carnea copacului – capsat – se putea şi mai rău), din toti cucii, guguştiucii şi alt păsăret din zonă, bonus – viaţa secretă a veveriţelor. Şi constatare: veveriţele nu apar aleatoriu, în calea oricui. Ele aleg.
5. Şi mai ales mîinile şi voinţa lor secretă, aparte, viaţa proprie a mîinilor trădătoare...
6. Personaje noi, oamenii sînt ciudaţi dar atît de interesanţi , fiecare din ei un alt unghi din care să priveşti lumea. Ochii mari, mai deschişi decît oricînd, îmi doresc să iau ce-i mai bun din fiecare întîmplare şi las să se întîmple fără a-mi mai aroga preocupările de creator. Să fie!
7. Între 6 şi 10 şir lung de vise. Trei vise sau trei episoade ale aceluiaşi vis, continuat după scurtă pauză publicitară. Sau poate acelaşi vis lung întrerupt de flashuri de conştienţă în care îmi spuneam să nu-l uit, să mi-l reamintesc. Senzaţie? Inefabil, indescriptibil, dacă s-ar întîmpla..., din ăla, cu zîmbet tîmp pe faţă toată ziua. Ei, şi?
8. Mi s-a făcut lene. Şi-ar mai fi totuşi.

!

de notat doar că ieri a fost o zi...minunabilă. iar despre o zi minunabilă e inutil să mai adaugi altceva.

Hăhă

Talmeş-balmeş. Titlul însemnării, motoul zilei sau harababura din capul meu temporar. M-am culcat dimineaţă, m-am trezit olecuţă mai încolo, am dormit două ore dar am visat pe puţin cinci, casa era cît un palat perfect rătăcibil, oameni care vin şi pleacă regăsiţi într-o combinaţie cum numa-n vis se poate întîmpla, ţînţari profund antipatici cu aspect de scorpion şi picioroange de păianjen, un urs scăpat de sub control plimbîndu-se de nebun prin casapalat cu scările eilui monumentale cu tot ca pe Uliţa Mare, asta e simplu, ştiu de unde vine, cineva a spus frumos despre urşii bruni care sublimează în egrete, vezi că mi-am amintit? consens unanim şi autosechestrarea tuturor personajelor mele onirice îndărătul unei uşi apărată vitejeşte – la o adică – şi proptită oarecum bine – cu fundu - suspomeniţilor, ca şi cum ursu n-avea altă treabă...Aaaaa, şi maică-mea, (r)aliată cu Musiu, de cînd pactizezi tu, maman, cu duşmanu? Başca două nume. Sau ce-or mai fi, Laura Danzig şi Hăhă, acum ce fac cu ele, îmi stăruie în minte obsedant, poate dacă apucam să dorm mai mult visam şi continuarea, aşa, m-am procopsit cu încă o obsesie care pe deasupra mai şi seamănă teribil cu rînjetul fără pisică din Alice în Ţara Minunilor.
M-am trezit, am scuturat aici firmiturile visului, am băut o ceaşcă de cafea, am vrut să admir răsăritul ca... na, acum era ocazia, din păcate se răsărise deja de vreo oră, am admirat dintr-un ochi ş-o minută dimineaţa şi pe omul care pescuieşte cu plasa în Bahlui – o apă precum îi e şi numele – dar nu-mi închipui ce pescuieşte, poate aspiră la peştişorul de aur, şi pe tantea pe care o alergau trei cîini, de bună voie şi nesilită de nimeni, ba încă şi cerul, deşi n-a plouat e curat şi spălăţel ca după ploaie, măcar e răcoare şi se trag clopotele la biserică, mă uit în calendar, zice tot concediu şi duminică, ora 7,25, mai beau o cafea şi merg să mă culc, cu puţin noroc poate mai urmează.