După ce ai plecat am intrat din nou în cameră. Şi m-a izbit un sentiment ciudat, totul era atît de altfel, de diferit decît pînă atunci. O şuviţă de lumină strălucitoare pătrunsese prin ochiul de geam rămas nedescoperit de jaluzele şi îmbrăca totul într-o astfel de lumină, mult mai caldă, mai intimă, mai sărbătorească.
Poate că nu lumina era cea care făcea ca totul să pară diferit, poate că florile, poate că iarna care a venit brusc, azi-noapte, poate că parfumul tău care persista în încăpere, poate că şi noi...
Aerul era transparent şi strălucitor, mirosea a miere topită şi a lumină , a scorţişoară, a cafea şi a crizanteme, un parfum insinuant şi cotropitor, un parfum onctuos şi translucid, de mătase şi ciocolată amăruie...
Aşa miroase dragostea... aşa miroase povestea noastră, ştii?
8 comentarii:
Nah, ce fain! Am invadat blogspotu'!
hehe, m-ai prins. esti prima comentasa pe aici. si eu inca mai ma muncesc cu acest blog, uitasem ce greu e sa te hotarasti fie si in cele mai marunte detalii :)))
bun venit in casuta mea cea noua!! :)
vreau si eu sa miros dragostea :)
pai e un proverb, Carla, ai grijă ce-ţi doreşti... :)))
dar şi dacă îţi doreşti suficient de mult cică se împlineşte. nah, acu şi eu, aşa mie aşa mi-a mirosit astăzi, mîine...,
dar mîine e o altă zi.
:)))
Alte case, aceleasi vitralii. :)
Fi-ti-ar temelia buna, Aprilio!
Ummm, mummm, m-am făcut proprităreasăăă,acum am şi eu căsuţa mea de vacanţă.
mulţam fain, Ummo!!! :)
Iai, ce frumoasa esti!
Ne-am imprastiat in patru zari.
Sa fie cu noroc, aprilia!
Bombonico, ne-am imprastiat si totusi ne tot regasim :).
Dar asa-i ca-s din ce in ce mai verde? Multam si
pupici zgribuliti de marti :)
Trimiteți un comentariu