sâmbătă, 25 iulie 2009

Hăhă

Talmeş-balmeş. Titlul însemnării, motoul zilei sau harababura din capul meu temporar. M-am culcat dimineaţă, m-am trezit olecuţă mai încolo, am dormit două ore dar am visat pe puţin cinci, casa era cît un palat perfect rătăcibil, oameni care vin şi pleacă regăsiţi într-o combinaţie cum numa-n vis se poate întîmpla, ţînţari profund antipatici cu aspect de scorpion şi picioroange de păianjen, un urs scăpat de sub control plimbîndu-se de nebun prin casapalat cu scările eilui monumentale cu tot ca pe Uliţa Mare, asta e simplu, ştiu de unde vine, cineva a spus frumos despre urşii bruni care sublimează în egrete, vezi că mi-am amintit? consens unanim şi autosechestrarea tuturor personajelor mele onirice îndărătul unei uşi apărată vitejeşte – la o adică – şi proptită oarecum bine – cu fundu - suspomeniţilor, ca şi cum ursu n-avea altă treabă...Aaaaa, şi maică-mea, (r)aliată cu Musiu, de cînd pactizezi tu, maman, cu duşmanu? Başca două nume. Sau ce-or mai fi, Laura Danzig şi Hăhă, acum ce fac cu ele, îmi stăruie în minte obsedant, poate dacă apucam să dorm mai mult visam şi continuarea, aşa, m-am procopsit cu încă o obsesie care pe deasupra mai şi seamănă teribil cu rînjetul fără pisică din Alice în Ţara Minunilor.
M-am trezit, am scuturat aici firmiturile visului, am băut o ceaşcă de cafea, am vrut să admir răsăritul ca... na, acum era ocazia, din păcate se răsărise deja de vreo oră, am admirat dintr-un ochi ş-o minută dimineaţa şi pe omul care pescuieşte cu plasa în Bahlui – o apă precum îi e şi numele – dar nu-mi închipui ce pescuieşte, poate aspiră la peştişorul de aur, şi pe tantea pe care o alergau trei cîini, de bună voie şi nesilită de nimeni, ba încă şi cerul, deşi n-a plouat e curat şi spălăţel ca după ploaie, măcar e răcoare şi se trag clopotele la biserică, mă uit în calendar, zice tot concediu şi duminică, ora 7,25, mai beau o cafea şi merg să mă culc, cu puţin noroc poate mai urmează.

4 comentarii:

diddle spunea...

buna dimineata pe blog, bine ca aici ai rasarit tu, in locul soarelui! asadar, conced... eh! ce viata pe unii. si noapte buna, cred ca te urmez :)

aprilia spunea...

conced, conced, un capat numa' dar e bun si-asa :). si iar is 1000 de grade pe-afara, pfuaaai!
rapotez: n-am mai visat nimic in ultimele 2 ore. oare sa mai incerc?

Ela Roseni spunea...

În sfârşit, fată dragă, ai (re)apărut! M-ai întrecut la călătoria ta în Ţara Minunilor! Io am lipsit doar vreo 4 luni:)))!

aprilia spunea...

da stii cum e, cind nu faci ceva la timp, nici nu mai faci pe urma. mi-am propus si...tot s-a ivit cite ceva. ba o sesiune, ba nu-s ce altceva, pe urma am zis, gata, jurnal de calatorie de prin Olanda, cu poze buluc, da de unde, a trecut si asta :))

lasa, mai rarut e mai dragut, n-o sa rasturnam noi de-acu proverbu :))