Îmi place S. De fapt, îmi place inteligenţa lui S. Şi dincolo de avertismentul agăţat la vedere [pe post şi de filtru pesemne - gen atenţie, cîine rău], de agresivitatea afişată ostentativ transpare un bun simţ autentic, un bun simţ ţărănesc cumva. Mulţi dintre cei cu care intră în contact nu reuşesc să treacă de primul strat, rămîn încleiaţi de aparenţe ca muştele (erau pe vremuri fîşiile alea înfioratoare de hîrtie lipicioasă care se atîrnau prin camere, de vreo lustră eventual, capcane rudimentare pentru muşte, de fapt contra lor – rudimentar şi eficient – cîh!), mă amuză cum sar, în fond procedînd aidoma, dar în numele unei sanităţi aşa-zis morale, în numele unor veleităţi descoperite ad-hoc, donchiujoţi de 10 bani bucata, haha.
Asta nu înseamnă că nu ţin cont de avertisment, menţin distanţă prevăzător-regulamentară, nu de alta, dar nu se ştie niciodată. S. e un artist. De fapt, mi se pare că e condamnat să fie, chiar şi în ciuda lui însuşi, un artist. Vinovat de inteligenţă şi de prea multă simţire. Păzea, s-ar putea să muşte.
Aaaa, tocmai mi-am amintit. În vis am urcat pe acoperişul unui bloc. Un fel de mansardă neterminată, o jumătate din suprafaţă avea acoperiş, cealaltă parte, liberă - neterminat, părăginit, intenţionat aşa, nu ştiu. Am scos capul printre nişte leaţuri. Sus, cerul limpede, de un albastru neverosimil. O pasăre mare, un vultur sau altă pasăre de pradă, am gîndit, plana sus de tot, apoi şi-a schimbat direcţia către mine. Mai încolo am observat o bufniţă alb-cenuşie, lucru care m-a mirat şi mai mult. Şi încă o pasăre, neidentificată, probabil cea pe care am vazut-o în Groningen, pe malul unui lac. Ce-s cu toate păsările astea? mă-ntrebam. Cînd să plec de-acolo am observat cîteva apartamente, nişte încăperi de fapt, cu uşile deschise. Am privit curioasă, nu le observasem cînd am urcat, erau camere în care mi-ar fi plăcut să locuiesc. N-am intrat în nici una, am coborît.
Mi-e dor de casele impozant-monumentale din visele mele. Normal că în visul ăsta nu mă puteam mulţumi cu o simplă cameră la mansardă.
Atît acum.
Citesc de pe un site. Ai, ai! Ce de texte au unii în cap! Iar dintre ele unele sînt chiar frumoase, chiar dacă nu-s decît din categoria celor de îmblînzit fluturii. Şi iar îmi vin titluri în minte.
Îmblînzitorul luminii – uuu, sună a film gen Xena, prinţesa războinică sau Nemuritorul . În fine!
Dresorul (nu-mi place dresorul, îmi trebuie ceva mai cald), îmblînzitorul de bestii – ee, dacă ar fi să-mi propun drept scop ...să îmblînzesc direct dresorul-îmblînzitor de bestii? Un shortcut; ce să mă mai complic cu mărunţişuri?
Bat cîmpii.
şi asta-i pasărea neidentificată:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu